Lìngua: lìgure tabarchinu
A sud-ovest de Sardigna ddoe est s’artzipèlagu de Sulcis, formadu dae is ìsulas de Sant’Antiogu e Santu Pedru. In realidade, Sant’Antiogu est unida a Sardigna dae unu ponte artifitziale giai dae su tempus de is romanos. Prima de èssere tzerriada Sant’Antiogu, su nòmine chi retzaiat fiat in catalanu Palma de Sols, comente si bidet in custa mapa de su 1571. Su musitzista Mauro Palmas at dedicadu a Palma de Sols un’àlbum suo, chi contat su biàgiu de is navigantes Adrià e Antoni conca a s’ìsula. Difatis, s’istòria de custas ìsulas non podet èssere contada sena de mentovare piratas, segrestos, papas e sa Repùblica de Gènova. No si podet cumprèndere nemmancu sena fàghere riferimentu a Tabarca, s’ìsula de Tunisia dae ue benint is discendentes de custa zona, aici comente cussos de Nova Tabarca ( o illa Plana, Alacant), in ue is ristorantes de sa pratza ancora ammustrant cun orgòlliu sa bandera sarda e si bantant de sangunados lìgures.
In custa puntada, andamus cun furgone e traghetu finas a s’artzipèlagu. Calasetta (nòmine in italianu), òcupat sa parte setentrionale de s’ìsula de Sant’Antiogu. Est una bidda de domos biancas e bentanas biaitas, chi càstiat conca a Carloforte (nòmine in italianu), capitale e ùnicu tzentru abitadu de s’ìsula de Santu Pedru. Totu is duas realidades cumpartzint sa lìngua lìgure in sa variedade tabarchina, chi segundu is istùdios tenet un’artu impreu sotziale (conca a s’85%). Mescamente in foras de s’istatzione turìstica, is pratzas e is rugas si prenant de is sonos de su lìgure, chi a primu iscurtu podet regordare su frantzesu o s’otzitanu pro more de su lèssicu (bolanger, ‘paneteri’), cun una prosòdia mesu brasiliana. In ònnia manera, s’intercomprensione cun is faeddadores de sa lìngua de Genova est totale, oe: bellas a beru sunt is immàgines de custu documentàriu de RAI2 chi ammustrat su cantadore Fabrizio de Andrè (genovesu pro nàschida, sardu de adotzione) chi cumpartzit binu e risos in su tzilleri de bidda cun is tabarchinos.
In Santu Pedru connoschimus a Andrea Luxoro, ativista e mere de su tabachinu de sa pratza, e chi at iscritu sa signalètica de su locale in lìgure tabarchinu. Issu si faghet andare a una letzione de lìngua pro turistas, cun is maistras de su Spurtéllu da Lengua Tabarchiña. Torrados a Sant’Antiogu, addobiamus cun s’ex-sìndigu de Cala Seda, Remigio Scopelliti, chi s’at a isòrvere una duda manna: «sardos, seis, is tabarchinos?». In fines, Alessandra Caboni, maistra de iscola e iscritora acapiada a su tzentru Ràixe, s’ammustrat cale est su logu mègius de s’ìsula pro castiare sa calada de su sole in cumpangia de una chitarra.
Se vedemu!